partywap

Welcome ! Username: Parola: versiune web html mobila wml radio zu Cont nou | Parola uitata | Contact Index versiune mobila Vizite totale site: 17.423.797 Ip: 188.173.162.203 | browser: Opera/9.80 Copyright 2009 - 2013 partywap.ro by ™dragosh

Tears on tape

Not human kind

In the early days,
When I was filled with dreams,
You, costumed all in grey and black,
Promised something wonderful.
So I followed,
And you taught me.
You were lonely, draped in sorrow,
Alluring in your strangeness.
I was trapped,
Fascinated by your darker side.
I was addicted to your enigmatical philosophies,
When I hungered,
You fed me more.
Would I have cared if I had known then
That they were all lies?

Now I'm looking into a mirror,
My reflection just a ghost of what I was,
I know that you watch me,
Trying to remember,
To figure out which of your beliefs
Distorted me so.
I drop the mirror,
Laugh as you recoil.
It's been so long
Since I've felt anything for you.
Before you and I know it,
Shards from the mirror
Are clenched in my hands.
We both cry as my blood falls to the floor.
You reach out to me,
Needing to hold me, control me.

I hesitate, then move away.
What if I'm just another one of your lies?

Razor blade

Draw your razor blade across my wrist,
Watch the blood drip to the floor.
Mirrored in this red, red puddle
Are all my dreams you ever held
And crushed between your hands.
Draw your razor blade down my back,
Watch the rivers form.
Drowning in these red, red lines
Is the love you cruelly stole from me,
Dying slowly, all alone.
Draw your razor blade across my cheek,
Watch the blood slide over my lips.
Remembered in these red, red tears
Are all the kisses you gently gave me
Though brutal was everything else.
Draw your razor blade across my throat,
Watch the blood fall on my shoulders.
Thriving on this red, red death
Is you, your lips pressing softly on my pulse.
Move away when it has stopped.

Cum sa-ti pacalesti propria viata

Raspunsul cel mai vag si plauzibil este "autosugestia"! Stiu..stiu..va intrebati probabil cum poate un singur cuvant sa fie raspunsul a sute de intrebari! Greu de crezut nu-i asa? Vedeti voi, "puterea propriei minti" ne ajuta sa trecem peste cele mai dificile momente din viata!  Se intampla adesea sa fim influentati de cate cineva binevoitor, care ne atrage atentia ca parca nu aratam tocmai bine si, automat, chiar simtim un disconfort. Sau intamplarea face sa nu reusim ce ne-am propus, iar rezultatul este deziluzie, descurajare, lipsa de incredere in noi, care declanseaza un algoritm ce ne dezechilibreaza emotional, atragand uneori dureri in tot corpul, neputinta, tristete, incarcaturi de care trebuie sa ne scuturam, nefiind accesorii cu care sa dorim sa ne asortam...
Prin viata trebuie sa trecem increzatori, optimisti si cu mult curaj. Toti suntem programati sa reusim, doar ca avem nevoie sa intelegem si sa avem incredere in puterile noastre. Poate la prima vedere nu stim de unde sa ne incarcam cu aceste puteri, numai ca ele sunt in noi si trebuie doar accesate.
Eliminarea brusca a subconstientului este cheia practica a autosugestiei. Daca, de exemplu, spunem sugestia ca de maine nu vom mai fuma (sau bea alcool) niciodata, subconstientul va avea timp sa puna diferite obstacole in calea noastra, fie direct, fie indirect, iar in majoritatea cazurilor vom esua. Pe de alta parte, daca eliminam conceptul de spatiu si timp din subconstient, in timp ce-l impregnam cu o dorinta, doar polul pozitiv din subconstient ne va influenta.
Dar ideea principala nu e sa va lasati de fumat..damned..nici eu nu reusesc..si nici nu vreau sa incerc...;)
..stati linistiti..nu am de gand sa continui teoria asta ciudata din care probabil nu ati inteles mare lucru..sau poate ma insel..ideea e ca inca sunt orbit de placerile copilariei..cu toate ca poate ar trebui sa ma gandesc la lucuri mai serioase..dau tot felul de sfaturi "proaste", cum spun unii, imi place mai mult ideea de a fi copil! ...sunt printre putinii care nu mi-am dorit sa fiu mare cand eram mic..ma simteam bine in pielea mea! Daca e anormal...cred ca e nasol... imi pare rau sa spun asta, dar "imi place sa fiu anormal!". Unii imi spun ca nu sunt pregadit sa indur greutatea vietii..le dau dreptate, ca nu mi-e greu sa fac asta!..Daca acum sunt batran..ce voi mai spune la 40-50 de ani..sau cum voi gandi atunci? pana la 30 de ani sunt copil...sa gandesc intr-un mod "matur" voi avea mai mult decat suficient timp pe viitor..Asa ca lasati aerele de superioritate si de maturitate...viata poate fi frumosa si in romania...fiindca si aici decursul vietii  depinde doar de actiunile tale. Nu te baza pe "reincarnare", o viata ai..nu o irosi, si nu regreta!